Vreau sa va povestesc cum am transformat pasiunea în job și parcursul meu.
Sunt Alexandra, am 20 de ani și am început sa machiez de la 16 ani. Totul a pornit de la a-mi găsi o activitate, începusem sa cochetez cu machiajele și îmi doream sa câștig primii mei bani.
Am urmat diferite cursuri online și am exersat foarte mult, nu urmasem un curs fizic deoarece nu știam cât va dura aceasta pasiune.
Începusem sa am primele mele cliente, probabil atunci nu au plecat foarte mulțumite, insa mă străduiam sa fac o meserie. Cu o masa simplă, un scaun de birou și câteva produse.
A urmat o perioada de pauza pentru ca urma sa intru în clasa a 12 a și sa mă hotărăsc în ce direcție mă îndrept, și chiar daca visul meu era sa devin polițista, am urmat și un curs acreditat unde am luat și examenul cu nota 10.
A mai urmat o mica pauza din cauza faptului ca mă antrenam foarte mult pentru admiterea la poliție și îmi doream sa păstrez aceasta meserie ca și un hobby. În urma unei accidentări, nu am mai avut condiția fizica necesară pentru admitere, de make-up îmi era frica sa încep lucrurile serios și să-mi dedic timpul, iar în cele din urma am ajuns sa lucrez la o companie.
Insa…. nu s-a terminat aici. Prin faptul ca aveam proprii mei bani, ii investeam în produse profesionale de make-up, un set up, un spațiu de lucru conform. De la a considera scump un fond de ten la 40 de lei, am ajuns sa investesc în produse și în dezvoltarea mea în acest domeniu fără sa mă intereseze altceva.
Anul acesta a fost cel mai bun, am evoluat, m-am ținut constat de programări, am cliente fidele și zile full de munca.
Si nu doar atât: cumva reușesc sa gestionez faptul ca de luni pana vineri sunt la job, iar sâmbătă duminica machiez și sunt cea mai mândra și fericita pentru ca pentru a ajunge sus, e nevoie de multă munca și perseverenta. Mai am pana sa ajung la nivelul dorit, insa nu mi-e rușine sa zic ca am fost și jos de tot, acum mai am doar câteva trepte de urcat pana la nivelul dorit.
Uneori când ți se închide o ușa, alta se deschide, iar acum cred ca arat mai bine cu pensule în mana decât în uniforma( a nu se înțelege greșit, a fost o meserie pe care mi-o doream din tot sufletul, insa viața a pregătit altceva pentru mine).
Contează sa ne urmam visurile, și sfătuiesc toate persoanele care citesc acest lucru sa țintească tot mai sus. Eu am reușit.
